Birjarul Felice, milionul & baby Kiss

Prin văzduh,
picurau
în linişte
baloane.
Plimba
la braţ
un elefant mofluz
piane
Ş-un bebe-înger chiureta,
pe viu,
un sor.
Iar eu ţineam pe Domnul
de-un picior.

Ah, ferice! Şi ce vis:
Mărşăluiau soldaţi
în somn urându-şi
“Peace, brother! Ciao, kiss!”
„Ciao, adio, arme! Baby, kiss!”

Ah, dă-i bice! zic birjarului Felice
Ne-aşteaptă, undeva, precis,
molatec, lenevoasă
o femeie;
în perini tari,
sau în papuci de casă,
cu lăptişor de matcă unsă
trebăluind de colo-colo,
sau lungindu-se spre ţigaret,
spre masă
rotofeie
ca o zeie.
Tu, tu, tu,
amica,tu, copiliţo, târfo,
Filofteie!
Vin tu-tu
Amu!

M-a trezit, tembel, din ceas
Un cuc
din lemn de nuc.
Puc-puc! Puc-puc!
Cu scufia, ies la uşe
(Iar la spate, cu feonul)
Şi mă uit la om, năuc
Sugea,
pasămite,
corcoduşe.
Şi-mi întoarce-o foaie
cu miros de slană
şi de oaie:
-Pensia, tataie!

De la Vaslui citire

Boieri dumneavoastră,


Nebunaticul şi iubitul tuturor femeilor (fie ca ele ştiu sau nu), apocalipticul şi genialul conducător de oşti literare (marii bărbaţi i-au călcat mereu pe urme), scoborâtor din nobila şi fascinanta familie domnitoare Kozăneşti, cneaz de Vaslui şi principe al Moldaviei virtuale, a ştiut dintotdeauna în inima sa ca Soarta l-a ales întru vestirea şi propăşirea idealurilor culturii în care a binevoit a se naşte. Şi, precum Soarele răsare la un semn al genelor Măriei Sale, tot aşa se făcu şi răsări Dânsul în carne şi osicioare în târgul Bucuresci, unde fu aşteptat ca pâinea caldă pentru a fi uns ca mare câştigător al Concursului de debut literar UniCredit, bătălia a II-a, divizia Roman unde i s-a lăsat în strajă şi veşnică pomenire această flamură sfântă:



Aşadar, viitorul este luminos Măriei Sale şi neamului său literar carele este aşteptat, în luna lui Brumar, la Târgul internaţional de carte Gaudeamus, pe tărâmul Humanitasului, pentru a primi sărutul, mulţumirea şi iscălitura Cozăneştilor pe umărul, în paginile Apocalipsei sau pe gâtul cel dalb, răzăşesc.

Domnul Literaturii Române să fie cu noi toţi!


P.S. Detalii acilea

Sus, pe deal!

În ce rai s-o duce, Doamne, cel ce singur a iubit?

Cui îi pasă? Cui îi pasă?
Tu n-ai vrut
Eu, la masă,
n-am putut
să mă satur cu fărâme.
Şi la tine m-am răstit:

- Nu vezi tu ce mult mă dau?

- Şi nici ea să nu mă vadă!..
Să nu vadă!

Prins în leagăn, în livadă
Decusară râd şi
stau

Şi ce mult
m-am tot rotit
A-nflorit, amar, cireşul
Tu
m-ai dus
un an
cu preşul
Dar acuma
m-am proptit

Cerul se învârte încă
şi pământul
Când treci tu
pe ulicioară
Eu, la fel, ca prima oară
Te-aş lua, s-audă Sfântul!
Te-aş lua! s-audă...

Dar,
mi-i negru şi-nnorat
N-am murit,
dar să fi fost ...
Şi prin iad ...
Acuma, ştiu:
nu are rost
Spun ca mama:
m-am tăiat

şi-atât!
Să te pup pe aluniţă!
Ia să fug, că strigă tata
Iar,
Fuge murgu`, pe hotar
Fugi şi tu,
hai, sus, pe deal

fugi, Gheorghiţă!