Tu m-ai cântărit din priviri
ai luat sabia din mâna regelui şi ai vorbit mie, cu dinţii încleştaţi:
ea, un fir de nisip, o pleavă aruncată în urma secerişului,
o sămânţă căzută între spini, o trecătoare cu mijloc de şarpe,
o ţeastă suptă de norul lăcustelor şi o scânteie fulguind întunericul
Ia piatra şi ucide-o!
Am ridicat piatra, tu ştii că am ridicat-o,
şi-am aruncat-o peste gura-i, în somnul dulce al zorilor.
Am ucis-o cum stâlceşti un vierme scăpat dintr-un măr
Tu ştii c-am ucis-o
Dar ea s-a ridicat , a luat piatra, a aşezat-o pe genunchii ei
Piatra s-a făcut pâine şi mi-a dat să mănânc.
Atunci, am luat-o pe braţe, am ridicat-o deasupra oraşului,
deasupra cimitirelor sale şi ochii mei au vorbit către dânsa aşa:
tu eşti măsura mea, pricina bucuriei mele ascunse,
bogăţia mea, aurul şi plinătatea lumii acesteia
dar eu sunt mai sărac decât un lepros sau un sclav
aruncă-te pentru mine în gol
şi ne vom spoi faţa şi braţul cu praf de aur şi hrysolit.
Ea s-a aruncat la amiază
Tu ştii că s-a aruncat, tu ai tras sabia de sub picioarele ei
Dar ea s-a ridicat, m-a privit ca o mamă şi a spus:
Fie mie după goliciunea ochilor tăi
Acum,
mâine
şi în tot locul.
Apoi mi-a dat să beau dintr-un sân.
Am lovit-o din nou, când a venit seara.
Am tras fără milă cu praştia, am lăsat-o să zacă acolo.
Dar ea s-a ridicat iar, tu ştii asta, ai văzut asta,
M-a tras aproape şi s-a culcat bâiguind:
eu sunt un praf de nisip, o pleavă aruncată în urma secerişului,
o sămânţă căzută între spini, o trecătoare cu mijloc de şarpe,
o ţeastă suptă de norul lăcustelor şi o scânteie fulguind întunericul.
Acum, mângâie cu aripa ceea ce mângâiat nu a fost
Nu mai striga, îngere, nu mai striga
S-a sfârşit
Posts
